Ajung pe postul de PR la o firmă, oarecare, ipotetic. Ce (mă) fac?
Dacă nu de dinainte de interviul de angajare atunci cel târziu înainte de prima zi de lucru trebuie să cunosc compania. Trebuie să știu: istoric, misiune, viziune, valori, structură, domeniul de activitate, public, imaginea de până acum și metodele de promovare folosite. Trebuie să cunosc tot ce e făcut public despre companie și să privesc acest tot cu un ochi critic astfel încât să nu trec cu vederea anumite scăpări sau probleme. În acest fel întâmpin compania ca pe un vechi prieten căruia știu ce trebuie să-i fac ca să se simtă mai bine. De exemplu, un site neactualizat și greu de parcurs nu face bine companiei, remediul, un site simplu și plăcut, cu informațiile la zi. E bine să știu de dinainte cât mai multe din aceste informații despre companie, desigur, pe parcurs ele se vor tot completa. Deci mă duc la muncă în cunoștință de cauză și nu ca la Surprize Surprize. E de bun simț.
În continuare trebuie să încep să cunosc angajații. Odată cu ei ajung să simt atmosfera locului, să le aflu sau să le intuiesc mulțumirile și nemulțumirile ca mai apoi să găsesc soluții. Trebuie să observ. Mereu. Mult. Pentru că eu voi comunica permanent cu ei (angajații), trebuie să îi cunosc bine, să găsesc canalele potrivite de a le transmite mesaje, de a face în așa fel încât e-mailul pe care îl primesc de la departamentul de relații publice să fie întâmpinat cu interes.
În viziunea mea, aceștia ar fi primii pași în noul job. Deși nu pare că fac ceva concret, acesta e startul pentru o cursă lungă. E ca atunci când sunt la examen și înainte să citesc subiectele și să mă apuc de lucru mă uit pe geam, mă uit în jur, îmi reglez respirația, mă relaxez, mă obișnuiesc cu locul în care mă aflu, cu supraveghetorii, cu ceilalți din încăpere. La fel, specialistul în relații publice trebuie să între în armonie cu organizația pentru a o putea armoniza mai apoi. El găsește soluții - rezolvă subiectele de examen (ce zice șeful), poate propune metode noi de rezolvare (e chiar indicat), în plus își formulează singur subiecte suplimentare și propune teme pentru următorul examen. Asta face un specialist în relații publice, unul bun. Zic.
No comments:
Post a Comment